Povestea Noastra
Iată ce spune Alexandru Albuţ despre modul în care a deprins această meserie din moși strămoși:
„Acum mi-am mai îmbogăţit şi eu reţetele, ascultând pe unul şi pe altul şi vorbind cu oamenii de prin ţară, dar reţetele de bază tot de la tatăl meu le ştiu. Astea-s sfinte, cum la fel de sfântă este şi rugăciunea pe care trebuie s-o spun înainte să mă apuc de culesul florilor şi curăţenia sufletească pe care trebuie s-o am pe tot timpul mânuirii lor. Aşa că oriunde oi fi, în ţarină, în pădure sau în vârful muntelui, înainte să pun mâna pe prima plantă, mă întorc către răsărit, îmi fac semnul sfintei cruci și zic:
Doamne, Tată Creator,
Te rog să-mi vii în ajutor.
Doamne, Tu mă-nvredniceşte
Mâinile mi le sfinţeşte,
Orice flori culeg cu ele,
Păpădie, soc, sulfină,
Plante din a Ta grădină,
Dă-le leac şi vindecare
Pentru toţi oamenii care
Au un suflet bun, curat
Ca floarea ce-am căpătat.
Îndepartă tot ce-i rău
Când va bea din ceaiul meu.
Corpul lor îl luminează,
Gura le-o îndescleştează,
Boala piară în pustie,
În loc lasă bucurie.
Amin.
'Nu poti trata trupul fara a tine seama de suflet. Plantele fac jumatate, sufletul omului face partea cealalta'
Asta-i taina transmisa din generatie in generatie de catre renumitii culegatori de plante din localitatea bihoreana Poieni.
Descantecele si ritualurile legate de plante coboara din negura vremurilor. Oamenii, inca din timpul stramosilor utilizau pentru combaterea bolilor la pacienti plante. Au existat asemenea oameni la toate popoarele lumii si inca mai exista, dar intr-un numar foarte mic. Este posibil ca anumiti oameni sa fi avut calitatea de a recunoaste o planta medicinala de cele care nu poseda asemenea proprietati prin niste simturi pe care oamenii obisnuiti nu le aveau.
Asa ne-am nascut noi aici, culegatori de plante, buruienari, cum ne zic oamenii din celelalte sate. Este o indeletnicire veche de cand lumea. Asta stim, asta facem. Omul face ce stie si ce poate, bunul Dumnezeu completeaza cu cealalta parte", spune Alexandru Albut, urmasul unuia dintre cei mai vechi culegatori de plante din judetul Bihor.
Tainele vindecarii
De la parintele sau, Mihaita stie ca toate plantele medicinale au putere maxima si sunt bune de leac doar daca sunt culese sub stralucirea razelor de soare. O pasiune transmisa din generatie in generatie "Pufulita se culege doar intre orele 14 si 15, menta, care-i planta mea de suflet, este bine sa fie recoltata cand razele soarelui se afla chiar deasupra capului, iar galbenelele se culeg dupa ce se ia roua si pana se lasa umbrele. Acestea sunt lucruri pe care trebuie sa le cunoasca orice culegator de plante", explica Mihaita.
"Nu-ti trebuie mai mare placere pe lumea asta decat sa vezi ca un om care nu credea in plante vine la tine si-ti multumeste pentru miracolul pe care l-a produs puterea lor de vindecare". Albut Alexandru In familia Albut din Poieni, lucrurile sunt asa de bine randuite, incat fiecare membru al familiei are responsabilitatile lui. Silvia, mama lui Mihaita, se ocupa cu sortatul si ambalatul plantelor. Daniel, baiatul cel mare, are misiunea caratului si a uscatului. De culesul, combinarea plantelor si prepararea leacurilor se ocupa exclusiv Alexandru Albut, capul familiei. "Noi am fost trei frati, insa tata mi-a transmis doar mie aceasta invatatura, pentru ca am fost o leaca mai aplecat spre carte", glumeste Alexandru. Desi toti locuitorii satului, de la mic la mare, au in sange culesul plantelor medicinale, retetele ceaiurilor difera de la o familie la alta. Fiecare culegator de plante detine propria taina a vindecarii, pe care nu o divulga strainilor nici in ruptul capului. Secretul puterii plantelor si al ingredientelor necesare prepararii leacurilor este pastrat cu sfintenie, din generatie in generatie, si sunt lasate cu limba de moarte doar acelui urmas care dovedeste intelepciune, curatenie sufleteasca si dragoste de plante.