Povestea Noastra

Totul a început în anul 1952, când bunicul meu, Albuț Alexandru – „Bunu”, cum îi spuneam eu – a găsit în lădoiul de zestre un atlas botanic și un caiet de rețete din plante medicinale. De aici a început povestea noastră, o taină transmisă din generație în generație.

Bunu a început să culeagă plantele de leac respectând criterii stricte, cum ar fi perioada anului, locul și, cel mai important, ora. După recoltare, urmau uscarea, tăierea, depozitarea și, în final, amestecarea plantelor pentru diferite afecțiuni. Această taină a fost transmisă mai departe tatălui meu, Albuț Alexandru Radu, care a dus tradiția la un alt nivel. El a adăugat la colecție ceaiuri, tincturi, siropuri și alifii, îmbunătățind totodată rețetele moștenite. „Mergând prin țară și vorbind cu fel de fel de oameni, am putut să îmbogățesc și eu rețetele, dar rețetele de bază tot de la tatăl meu le știu. Astea-s sfinte,” spunea el adesea.

Așa a luat naștere „Albuț și Fiii”, căci tata avea trei băieți: Daniel, Mihai și Gabriel, născuți pe 23, 24 și 25 septembrie. De la tata am învățat că nu poți recolta plante fără ajutorul Domnului. Rugăciunea familiei și curățenia sufletească sunt esențiale în acest proces. Oriunde aș fi – în țarină, în pădure sau pe vârful muntelui –, înainte să pun mâna pe plantă, mă întorc către răsărit, îmi fac semnul crucii și rostesc:

„Doamne, Tată Creator,
Te rog să-mi vii în ajutor.
Doamne, Tu mă-nvrednicește,
Mâinile mi le sfințește.
Orice flori culeg cu ele –
Păpădie, soc, sulfină,
Plante din a Ta grădină –
Dă-le leac și vindecare
Pentru toți oamenii care
Au un suflet bun, curat
Ca floarea ce-am căpătat.
Îndepărtează tot ce-i rău
Când vor bea din ceaiul meu.
Corpul lor îl luminează,
Gura le-o îndescleștează.
Boala piară în pustie,
În loc lasă bucurie.
Amin.”

Această rugăciune mi-a fost lăsată de tata și mă ajută să-mi mențin gândurile curate atunci când mă ocup de plante. Cea mai importantă parte în producția leacurilor începe de la culesul lor.

Participând la procesul de producție încă de mic copil, am trăit o experiență care mi-a rămas în suflet. Într-o zi, când amestecam plantele pentru ceaiul Hepato-Biliar, tata a observat că lipsea una dintre cele 22 de plante. A oprit imediat producția, iar eu nu înțelegeam de ce. Atunci mi-a spus: „Poate că acest ceai nu o să ajute pe toată lumea, dar eu stau cu inima împăcată că tot ce a ținut de mine am făcut.” Aceste cuvinte îmi răsună și astăzi în minte. Mergând la rândul meu prin țară și văzând oamenii întorcându-se să ne mulțumească pentru folosirea acestor leacuri strămoșești, realizez cât de importantă este această lecție.

Acum, eu, Albuț Mihai, duc mai departe această tradiție cu sfințenie, fiind a treia generație. Într-o lume în care rădăcinile se pierd tot mai des, povestea familiei noastre și taina rețetelor de leac continuă să trăiască. De fiecare dată când pregătesc un ceai, un sirop sau o alifie, mă gândesc la Bunu, la tata și la toți cei care ne-au lăsat această moștenire. Așa cum plantele își trag puterea din pământ, și noi ne tragem puterea din rădăcinile noastre, păstrând vie tradiția familiei Albuț