ISTORIE

Coada Racului face parte din specia de Potentilla (din familia Trandafirilor). Numele său se bazează pe culoarea alb-argintie a frunzelor, în special pe partea inferioară a frunzelor unor specii care se datorează prezenței firelor de păr pufoase albe. 

Planta se mai numește și cinquefoil (însemnând cinci frunze), indicând grupurile de frunze din cinci părți care pot fi găsite (vezi fotografia). Numele genului Potentilla a fost dat acestor plante în 1753 de către Linnaeus pe baza efectelor vindecătoare puternice („puternice”) atribuite medicamentelor pe bază de plante derivate din aceasta.

DESPRE PLANTA

Coada Racului este o plantă perenă târâtoare, care crește până la 30 cm înălțime. Frunzele sunt compuse, cu multe foliole alungite, zimtate. Sunt lânoși și de culoare verde-argintiu. Floarea este galbenă, are cinci petale și crește pe o tulpină fără frunze între iunie și septembrie.

BENEFICII

Medicii herbariști contemporani cred că principala valoare medicinală a argintului constă în astringența sa. Întreaga plantă este antispastică, ușor astringentă, diuretică, hemostatică, odontalgică și tonifianta. O infuzie puternică este folosită pentru a verifica sângerarea pilor și pentru a trata diareea, este folosită și ca gargară pentru durerile de gât. 

Extern, se folosește sub formă de pulbere pentru tratarea ulcerelor și hemoroizilor, în timp ce întreaga plantă învinețită, plasată pe o zonă dureroasă, va acționa ca un analgezic local.

Maude Grieve, a publicat  în 1931 “Modern Herbal” o listă de aplicații ale acestei plante::

• O infuzie puternică de iarbă argintie, dacă este folosită ca loțiune, va controla sângerarea grămezilor, infuzia obișnuită (1 oz. la un litru de apă clocotită) fiind între timp luată ca medicament.

• Aceeași infuzie, îndulcită cu miere, constituie o excelentă gargară pentru durerile de gât. O lingură de plantă sub formă de pudră poate fi, de asemenea, luată la fiecare trei ore.

• Este, de asemenea, un remediu excelent pentru crampe la stomac, inimă și abdomen. Pe lângă infuzia luată intern, este indicat să o aplici pe părțile afectate prin comprese.

• O lingură de plantă, fiartă într-o cană de lapte, a fost recomandată ca remediu eficient în tetanos sau lockjaw. Ceaiul trebuie băut cât mai fierbinte.

• Frunzele uscate si pudrate s-au administrat cu succes in ague (o afectiune acuta care provoaca frisoane sau alte frisoane si febra), cu atat radacinile mai astringente au fost date in pudra in doze de scrupul (aproximativ 1,3 grame) si in sus.

• Ca diuretic, iarba de argint a fost considerată utilă în pietriș (pietrișuri urinare fine). Ettmueller l-a lăudat ca fiind specific în icter. Din planta proaspătă, 3 oz. sau mai multe pot fi luate de trei sau patru ori pe zi.

• Decoctul a fost folosit pentru ulcere bucale, relaxarea uvolei, gingii spongioase, si pentru fixarea dintilor lasati, de asemenea pentru durerile de dinti si conservarea gingiilor de scorbut.

• O apă distilată din plantă a fost în zilele trecute foarte în vogă ca produs cosmetic pentru îndepărtarea pistruilor, petelor și cosurilor și pentru refacerea tenului atunci când era ars de soare.

RECOMANDARI

Utilizarea ierburilor este o abordare veche de întărire a organismului și de tratare a bolilor. Plantele, totuși, pot declanșa reacții adverse și pot interacționa cu alte plante medicinale, suplimente sau medicamente. Din aceste motive, ar trebui să luați plante cu grijă, sub supravegherea unui furnizor de servicii medicale.

Sursa Imagine: H. Zell, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons